Despre strategie si comunicare politica

Guvernare participativa sau “quality government”

Motto: “Datoria unui om de stat  este sa umple prapastia dintre viziunea sa si experienta natiunii. Daca viziunea sa tinteste prea departe, dincolo de experienta natiunii, va pierde mandatul. Dar, daca ramane prea aproape de conventional, risca sa piarda controlul evenimentelor”

Henry Kissinger

Democratia functioneaza doar cand institutiile statului – partidele politice, parlamentul, guvernul, administratiile locale – sunt aproape de cetateni si in slujba acestora. Aceasta apropiere reclama, in primul rand, ca cetatenii sa isi inteleaga mai bine propriile nevoi iar reprezentantii alesi sau numiti sa se implice in sustinerea nevoilor cetatenilor, explicand in acelasi timp mecanismele prin care se pot sustine aceste nevoi.

Romania trece, de peste 23 de ani, printr-o criza de credibilitate  a institutiilor statului, criza care a slabit profund democratia autohtona. Conflictele institutionale existente nu cred ca sunt doar expresia unui cadru constitutional inadecvat – chiar daca, aceasta inadecvare reprezinta una dintre cauzele majore ale starii conflictuale actuale – ci, cred ca aceasta stare de fapt este in primul rand cauza incapacitatii clasei politice de a relationa cu populatia, de a se “deschide” catre nevoile si telurile electoratului, de a se dedica interesului public, in primul rand, si dupa aceea intereselor de grup politic. Intreaga constructie institutionala a Romaniei este tributara ideii ca cetateanul este in slujba Statului si nu Statul in slujba cetateanului!

Marketing politic relational versus marketing politic tranzactional

Marketing-ul politic de tip relational il putem defini ca procesul continuu prin care un partid politic sau un actor politic individual sau o institutie a statului creeaza “valoare”, plecand de la nevoile individuale ale cetatenilor.

Marketing-ul politic relational urmareste crearea de valoare pentru cetatean, valoare de pe urma careia sa beneficieze atat politicianul cat si alegatorul. Toate strategiile actorului politic trebuie sa urmareasca, in acest context, sa integreze cetateanul in activitatea politica si sa subsumeze activitatea politica intereselor cetateanului. Astfel, daca potrivit marketing-ului tranzactional, actorul politic trebuie sa identifice cererea electorala si sa propuna un produs politic adecvat satisfacerii cererii, in cazul marketing-ului politic relational, valoarea este creata nu doar pentru cetateni, in “laboratoarele partidului” ci, impreuna cu acestia! In centrul demersului politic de tip relational sta procesul de atasare si retentie a interesului cetateanului fata de o anumita oferta politica, proces care poate fi inteles prin parcurgerea mai multor etape, incepand cu implicarea cetateanului in elaborarea produsului politic sectorial si pana la implementarea acestui produs in viata comunitatii.

O atare abordare a exercitiului politic are, parafrazandu-l pe reputatul specialist in marketing Philip Kotler, potentialul iesirii din zodia dependentei dintre politic si alegator, a competitiei si a conflictului si trecerea la gandirea politica in termenii cooperarii si interdependentei.

In Romania, nevoia crearii cadrului de implementare a democratiei directe, de tip jeffersonian, credm ca reprezinta raspunsul la rezolvarea problemei decapitalizarii sociale a tarii. Nevoia crearii unui asemenea cadru decurge din hiatus-ul existent intre institutiile politice ale Statului si alegator, hiatus demonstrat, pe de o parte, de slaba prezenta la vot a corpului electoral si pe de alta parte, de scorurile devastatoare din sondajele de opinie pe care, de exemplu, le obtin Guvernul si Parlamentul la capitoul “increderea populatiei in institutiile statului”. Trebuie, asadar, sa se produca o schimbare de paradigma daca dorim sa reabilitam democratia romana!

“Pragul” si “disponibilitatea”

Pragul asa cum il defineste dr. Blaine Lee inseamna: “cat de mare este pasul pe care trebuie sa il faca oamenii pentru a ajunge din locul in care sunt ei, pana la voi (politicienii, liderii –s.n.)”. Coborand acest prag, diminuand obstacolele dintre ce isi doresc cetatenii si ce poate oferi clasa politica, micsorand distanta dintre alegatori si politic, cu atat demersul democratic devine unul autentic si eficace.

Per a contrario, cu cat pragul este mai inalt, cu atat democratia este mai subreda.

Disponiblitatea se refera la cat de disponibili sunt politcienii pentru cei care li se adreseaza cu diverse doleante, probleme, cereri. Inrebarea primordiala este daca alegatorii simt ca politicenii sunt alaturi de ei la nevoie sau nu? Cu cat cetatenii stiu ca politcienilor le pasa mai mult de ei, cu tat mai mult le va pasa cetatenilor de politicieni…!

O asemenea abordare a demersului politic reprezinta o provocare pentru intreaga clasa politica dar si pentru cetatean. Este, insa, singura modalitate prin care putem trece, ca tara, din zona conflictuala in zona relationala a exercitiului socio-politic.

Leave a comment